taseu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – După
fr. tasseau.taseu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. –
Cf. fr. tasseau.taseu (Dicționar de neologisme, 1986)TASÉU s.n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. [Cf. fr.
tasseau].
taseu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TASÉU s. n. nicovală mică folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. (< fr.
tasseau)
taseu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taséu s. n.,
art. taséul; pl. taséuritaseu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. —
Cf. fr. tasseau.