târșâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV.
Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦
Refl. A se târî (
2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [
Var.: (
reg.)
târșí, târșií vb. IV] –
Cf. târî.