țărm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari;
p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦
Fig. Tărâm, ținut, meleag. [
Var.: (
înv.)
țắrmur, țắrmure s. n.] – Din
țărmur (
înv., probabil <
lat.).