tarlatan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARLATÁN s. n. (
Înv.) Muselină de bumbac, foarte subțire, de culoare deschisă. – Din
fr. tarlatane.tarlatan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARLATÁN s. n. (
Înv.) Muselină de bumbac, foarte subțire de culoare deschisă. –
Fr. tarlatane.tarlatan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tarlatán s. n. – Muselină de bumbac.
Fr. tarlatane, cf. rus. tarlatan (Sanzewitsch 210).
tarlatan (Dicționaru limbii românești, 1939)*tarlatán n., pl.
urĭ (fr.
tarlatane, maĭ vechĭ
tarnatane; it.
tarlatana; rus.
tarlatán). Un fel de muselină.
tarlatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tarlatán (
înv.)
s. n.tarlatan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tarlatan n. un fel de muselină foarte subțire (pentru rochi de bal).
tarlatan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARLATÁN s. n. (
înv.) Muselină de bumbac foarte subțire, de culoare deschisă. — Din
fr. tarlatane.