tarhan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARHÁN, tarhani, s. m. (
Entom.) Șvab
1. –
Ucr. tarhan.tarhan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARHÁN, tarhani, s. m. (
Entom.;
reg.) Șvab
1. – Din
ucr. tarhan.tarhan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tarhán (-ni), s. m. – Libarcă (Blatta germanica). –
Var. tărhan, torhan, tarhon, turhan. Rut. tarhan (Tiktin). În
Bucov. și
Mold.tarhan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tarhán (
reg.)
s. m.,
pl. tarhánitarhan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARHÁN, tarhani, s. m. (
Entom.;
reg.) Șvab
1. — Din
ucr. tarhan.