tărbacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂRBÁCĂ s. f. (
Fam.; în
expr.)
A da (sau a
lua) în (sau
la, prin) tărbacă =
a) a bate zdravăn;
b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din
tărbăci (derivat regresiv).