tarat - explicat in DEX

tarat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. – din tară².

tarat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare². – Din fr. taré.

tarat (Dicționar de neologisme, 1986)
TARÁT, -Ă adj. (Rar) Vicios, care are tare. [Cf. fr. taré].

tarat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARÁT, -Ă adj. 1. care e atins de o tară fizică. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. 4. (despre pui) mic, sub o anumită greutate. (< fr. taré)

tarat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarát adj. m., pl. taráți; f. tarátă, pl. taráte

tarat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare². — Din fr. taré.