taragot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. –
Et. nec.taragot (Dicționar de argou al limbii române, 2007)taragot, taragoturi s. n. penis.
taragot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taragót s. n.,
pl. taragóturi taragot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. —
Et. nec.