taraf - explicat in DEX

taraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARÁF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

taraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
taráf (-furi), s. n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.

taraf (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
taraf, tarafuri s. n. (intl.) gașcă de hoți care operează împreună.

taraf (Dicționaru limbii românești, 1939)
taráf n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] taraf, parte, partid, partidă, direcțiune; ngr. taráfi, bg. sîrb. taraf). Vechĭ. Partid. Gașcă. Azĭ. Bandă de lăutarĭ.

taraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taráf s. n., pl. taráfuri

taraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taraf n. 1. partid: ești și tu din taraful boierilor răsvrătiți? FIL.! (mai mult ironic): vine Domnul Agachi Flutur cu tarafu lui AL.; 2. în special, bandă de lăutari, având în cap un staroste (v. Barbu) și compusă din trei executanți (unul ține dibla și execută melodia, al doilea îl acompaniază cu cobza și marchează ritmul pe coardele instrumentului, cântând vorbele, iar al treilea, cu naiul sau muscalul, adaogă ariei executate diferite înflorituri): un taraf de lăutari începe a suna un cântec vechiu AL. [Turc. TARAF].

taraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARÁF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (înv.) Gașcă, clică. — Din tc. taraf.