țăpoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (
Reg.)
1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit.
2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. –
Țeapă +
suf. -oi.