tapițà - explicat in DEX

tapița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.

tapița (Dicționar de neologisme, 1986)
TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.

tapița (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAPIȚÁ vb. elem. tapisa.

tapița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză

tapița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] — Din germ. tapezieren, it. tappezare.

tapițà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tapițà v. 1. a îmbrăca cu tapete; 2. fig. a acoperi: iedera tapițeaza zidul.