tapiserie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPISERÍE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile.
2. Partea tapisată a unei mobile. [
Var.:
tapițeríe s. f.] – Din
fr. tapisserie.tapiserie (Dicționar de neologisme, 1986)TAPISERÍE s.f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc.
2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (
1). [Gen.
-iei, var.
tapițerie (
3) s.f. / < fr.
tapisserie].
tapiserie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPISERÍE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr.
tapisserie)
tapiserie (Dicționaru limbii românești, 1939)*tapiseríe și
-țeríe f. (primu d. fr.
tapisserie, al doilea infl. de
tapițer; it.
tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.
tapiserie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapiseríe (broderie, țesătură)
s. f.,
art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríiletapiserie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISERÍE1, (
1, 2)
tapiserii, s. f. 1. Țesătură decorativă din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile.
2. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Tehnica și arta executării unor asemenea țesături.
3. Meseria tapiserului. — Din
fr. tapisserie.tapiserie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISERÍE2 s. f. v. tapițerie.