tapisare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPISÁRE, tapisări, s. f. Acțiunea de a
tapisa și rezultatul ei; capitonare. [
Var.:
tapițáre s. f.] –
V. tapisa.tapisare (Dicționar de neologisme, 1986)TAPISÁRE s.f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var.
tapițare s.f. / <
tapisa].
tapisare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapisáre s. f.,
g.-d. art. tapisắrii; pl. tapisắritapisare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISÁRE1, tapisări, s. f. Acțiunea de
a tapisa și rezultatul ei. —
V. tapisa.tapisare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISÁRE2 s. f. v. tapițare.