tapisa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPISÁ, tapisez, vb. I.
Tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona.
2. A tapeta. [
Var.:
tapițá vb. I] – Din
fr. tapisser, germ. tapezieren.tapisa (Dicționar de neologisme, 1986)TAPISÁ vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona.
2. A tapeta. [Var.
tapița vb. I. / < fr.
tapisser].
tapisa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPISÁ/TAPIȚÁ vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr.
tapisser, germ.
tapizieren)
tapisa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta)
vb.,
ind. prez. 3
tapiseázătapisa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISÁ1, tapisez, vb. I.
Tranz. A tapeta. — Din
fr. tapisser.tapisa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPISÁ2 vb. I
v. tapița.