tapițerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPIȚERÍE1, (
2)
tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului.
2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. –
Tapițer +
suf. -ie.tapițerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPIȚERÍE2 s. f. v. tapiserie.tapițerie (Dicționar de neologisme, 1986)TAPIȚERÍE s.f. 1. Meseria tapițerului.
2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.
3. V.
tapiserie. [Gen.
-iei. / cf. it.
tappezzeria].
tapițerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPIȚERÍE1 s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it.
tappezzeria)
tapițerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPIȚERÍE2 elem. tapiserie.
tapițerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile)
s. f.,
art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere)
pl. tapițeríi, art. tapițeríiletapițerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr.
tapisserie).
tapițerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPIȚERÍE1, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [
Var.:
tapiseríe s. f.] —
Tapița +
suf. -
arie.tapițerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPIȚERÍE2, (
2)
tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului.
2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.—
Tapițer +
suf. -
ie.