tapițer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapisarea mobilelor. – Probabil din
pol. tapicer, bg. tapițer. Cf. germ. Tapezier.tapițer (Dicționar de neologisme, 1986)TAPIȚÉR s.m. Lucrător specialist în lucrări de tapiserie. [Cf. germ.
Tapezie(re)r].
tapițer (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPIȚÉR s. m. lucrător specialist în lucrări de tapițerie. (< germ.
Tapezeie/re/r)
tapițer (Dicționaru limbii românești, 1939)*tapițér m. (it.
tappeziere, fr.
tapissier, germ.
tapezier și
-ierer). Acela care face partea moale a mobilelor, așează perdelele și draperiile ș. a.
tapițer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapițér (meșter în tapițerie)
s. m.,
pl. tapițéritapițer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tapițer m. cel ce lucrează tot felul de mobile de tapițerie și de stofe. [Nemț. TAPEZIER(ER)].
tapițer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [
Var.:
tapisér, tapisiér s. m.] — Din
germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.