tapeur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPEUR, -Ă, tapeuri, -e, s. m. și
f. (Franțuzism) Persoană care cere adesea bani cu împrumut (fără intenția de a-i restitui). [
Pr.:
tapör] – Din
fr. tapeur.tapeur (Dicționar de neologisme, 1986)TAPEUR s.m. (
Franțuzism)
1. Persoană care cere adesea bani cu împrumut.
2. (
Fam.; peior.) Pianist de local. [Pron.
-pör. / < fr.
tapeur].
tapeur (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPEUR [-PÖR]
s. m. 1. cel care cere adesea bani cu împrumut, care tapează (I). 2. (fam.; peior.) pianist de local. (< fr.
tapeur)
tapeur (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tapeur, tapeuri s. m. (peior.) om profitor.
tapeur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tapeur (
fr.) [
pron. tap'ör]
s. m.,
pl. tapeuritapeur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPEUR, tapeuri, s. m. Persoană care cere adesea bani cu împrumut (fără intenția de a-i restitui). [
Pr.:
tapör] — Din
fr. tapeur.