tapeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPETÁ, tapetez, vb. I.
Tranz. 1. A acoperi cu tapete (
1) pereții unei încăperi; a tapisa (
2).
2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din
tapet.tapeta (Dicționar de neologisme, 1986)TAPETÁ vb. I. tr. A acoperi cu tapete (pereții unei încăperi); a tapisa. [Cf. it.
tappetare].
tapeta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPETÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapete sau covoare pereții unei încăperi. 2. a pudra cu făină sau pesmet o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. (< it.
tapetare)
tapeta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tapeteázătapeta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPETÁ, tapetez, vb. I.
Tranz. 1. A acoperi cu tapete (
1) pereții unei încăperi; a tapisa (
2).
2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. — Din
tapet.