tânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV.
Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante;
p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦
Fig. A stagna.
2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din
sl. tonziti.