tanchetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. – Din
tanc.tanchetă (Dicționar de neologisme, 1986)TANCHÉTĂ s.f. (
Mil.) Tanc mic cu blindaj ușor. [< fr.
tanquette].
tanchetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANCHÉTĂ s. f. tanc mic, cu blindaj ușor. (< fr.
tanquette)
tanchetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tanchétă s. f.,
g.-d. art. tanchétei; pl. tanchétetanchetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANCHÉTĂ, tanchete, s. f. Tanc mic, ușor, cu blindaj subțire. —
Din tanc.