tamje (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)támje (-e), s. f. – Problemă, afacere.
Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu,
GS, VII, 127; Candrea; Scriban). –
Der. tămășag, s. n. (
Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu
rămășag; tămășalnic, adj. (
Mold., glumeț, șăgalnic).