tamaduire - explicat in DEX



tămădui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.