talpină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. –
Talpă +
suf. -ină.talpină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talpínă s. f.,
g.-d. art. talpínei; pl. talpínetalpină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALPÍNĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. —
Talpă +
suf. -
ină.