talmud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALMÚD, talmuduri, s. n. Carte religioasă la evrei, care conține un comentariu și o dezvoltare dogmatică a Vechiului testament sub raport religios, legislativ, literar și istoric. – Din
fr. Talmud.talmud (Dicționar de neologisme, 1986)TALMÚD s.n. Carte care conține interpretarea scolastică a Vechiului Testament, sub raport religios, legislativ, literar și istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice. [Cf. fr.
Talmud, ebr.
talmud – învățătură].
talmud (Marele dicționar de neologisme, 2000)TALMÚD s. n. carte care conține interpretarea scolastică a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar și istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice. (< fr.
Talmud)
talmud (Dicționaru limbii românești, 1939)*talmúd n., pl.
urĭ (cuv. ebr. care înseamnă „disciplină”). O culegere de tradițiunĭ rabinice făcută de 70 de rabinĭ adunațĭ în orașu Tiberiada în seculu [!] II după Hr. și împărțită în doŭă:
Talmudu din Ierusalim și Talmudu din Babilon. Talmudu nu numaĭ permite, ci chear [!] îĭ obligă pe Jidanĭ să facă cel maĭ mare răŭ posibil creștinilor.
talmud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Talmúd (carte religioasă)
s. propriu
n.talmud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Talmud n. culegere de legi și tradițiuni rabinice ce datează din sec. II d. Cr.
talmud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între
sec. III î.H și V
d. H. — Din
fr. Talmud.