tâlhar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic.
2. (
Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [
Var.: (
reg.)
tălhár s. m.] –
Et. nec.