talger - explicat in DEX

talger (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec.

talger (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tálger, -e, (taljer), s.f. – Farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos” (ALR 1971: 310); „Dulce caș / P-un talgeraș” (Papahagi 1925: 204). – Et. nec. (DER, DEX).

talger (Dicționaru limbii românești, 1939)
tálger n., pl. e (V. taler). Est. (Rar): un pui fript în talger de lut (Sadov. VR. 1926, 1, 62). Disc (de umblat cu cheta). Tas (de balanță). Disc supțire de alamă de izbit în alt disc ca să sune în fanfară.

talger (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tálger s. n., pl. tálgere

talger (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
talger n. Mold. taler. [Slovean TALĬER (v. taler)].

talger (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. — Et. nec.