talaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane;
p. gener. val. – Din
tc. talaz.talaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taláz (-zuri), s. n. –
1. Val.
2. Hulă. –
Mr. talază, megl. talaz. Tc. talaz (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Ronzevalle 115), din
gr. θάλασσα,
cf. alb.,
sb. talas, bg. talaz. –
Der. tălăzui, vb. (a se undui, a se agita, a se frămînta, despre mare).
talaz (Dicționaru limbii românești, 1939)taláz n., pl.
urĭ (turc.
talaz și
talas, talaz, d. ngr.
thálassa, mare: alb.
talaz, sîrb.
talas). Val de mare.
talaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taláz s. n.,
pl. talázuritalaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talaz n. val de mare:
razele lunei resfrânte în mii de talazuri OD. [Turc.
TALAZ].
talaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane;
p. gener. val. — Din
tc. talaz.