talasocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALASOCRAȚÍE s. f. Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din
fr. thalassocratie.talasocrație (Dicționar de neologisme, 1986)TALASOCRAȚÍE s.f. Putere maritimă mare; stăpânire asupra mărilor. [Gen.
-iei. / < fr.
thalassocratie, cf. gr.
thalassa – mare,
kratos – putere].
talasocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr.
thalassocratie)
talasocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talasocrațíe (rar)
(-so-cra-) s. f.,
art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíeitalasocrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. — Din
fr. thalassocratie.