tălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV.
Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări.
2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.