talabă - explicat in DEX

talabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

talabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talabă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. — Et. nec.