tahmin - explicat in DEX

tahmin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

tahmin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.

tahmin (Dicționaru limbii românești, 1939)
tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.).

tahmin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahmin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tahmin n. aproximațiune: să vă fac o socoteală cu tahmin FIL. [Turc. TAHMIN, prețuire].

tahmin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAHMÍN, tahminuri, s. n. (înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. — Din tc. tahmin.