tahistoscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din
fr. tachistoscope.tahistoscop (Dicționar de neologisme, 1986)TAHISTOSCÓP s.n. Aparat folosit pentru studierea legilor percepției și atenției și pentru determinarea volumului atenției unor persoane, prin prezentarea, pentru un timp foarte scurt, a unor cuvinte care trebuie să fie citite sau a unor imagini care trebuie să fie percepute. [< fr.
tachystoscope, cf. gr.
tachystos – foarte rapid,
skopein – a observa].
tahistoscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHISTOSCÓP s. n. aparat pentru studierea atenției, a proceselor senzoriale etc., prin prezentarea, pentru un timp foarte scurt, a unor imagini, cuvinte, litere etc. (< fr.
tachystoscope)
tahistoscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tahistoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n.,
pl. tahistoscoápetahistoscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. — Din
fr. tachistoscope.