tactic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s. f.,
adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦
P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune.
II. Adj. Care ține de tactică (
I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din
fr. tactique.