tacta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACTÁ, tactez, vb. I.
Tranz. (
Muz.) A indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din
tact1. Cf. germ. taktieren.tacta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TACTÁ vb. tr. (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. (după germ.
taktieren)
tacta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TACTÁ, tactez, vb. I.
Tranz. (
Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. — Din
tact1. Cf. germ. taktieren.