tact (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACT1, (
2)
tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit.
2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc.
3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din
germ. Takt, fr. tact.tact (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACT2 s. n. v. taht.tact (Dicționar de neologisme, 1986)TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ.
Takt].
tact (Dicționar de neologisme, 1986)TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva.
2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr.
tact, cf. it.
tatto < lat.
tactum <
tangere – a atinge].
tact (Marele dicționar de neologisme, 2000)TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ.
Takt, fr.
tact)
tact (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tact (-turi), s. n. –
1. Simțul pipăitului. –
2. Măsură, ritm. –
3. Cadență.
Fr. tact; sensul 3 ca în
germ. Takt ›
rus. takt. –
Der. tactică, s. f., din
fr. tactique; tactician, s. m., din
fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din
ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258);
tactil, adj., din
fr. tactile.tact (Dicționaru limbii românești, 1939)1) tact și
taft n., pl.
urĭ (din maĭ vechĭu
taht, d. turc. [d. pers.]
taht, tron, capitală, sediŭ; ngr.
táhti, taht, tronu sultanuluĭ).
Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V.
conac.tact (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *tact n., pl.
urĭ (lat.
tactus, atingere, pipăire, d.
tángere, a atinge; fr.
tact. V.
contact). Pipăit (simțu).
Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane:
a avea tact politic. Muz. (rus.
takt, d. germ.
takt, tot d. lat.
tactus). Cadență, măsură:
a bate tactu, a dansa în tact.tact (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tact1 (simț al măsurii, pipăit)
s. n.tact (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tact2 (cadență)
s. n.,
pl. tácturi