taclale (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACLÁLE s. f. pl. (
Fam.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavre. –
Cf. tc. takla „tumbă”.
taclale (Dicționar de argou al limbii române, 2007)taclale s. f. pl. (d. lucruri mărunte) conversație
taclale (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taclale f. pl. Mold. palavre:
ne spuneam la taclale până se făcea ziua CR. [Origină necunoscută].