taciturnitate - explicat in DEX

taciturnitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

taciturnitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TACITURNITÁTE s.f. Calitatea de a fi taciturn, de a tăcea. [Cf. fr. taciturnité].

taciturnitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TACITURNITÁTE s. f. faptul de a fi taciturn. (< fr. taciturnité)

taciturnitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*taciturnitáte f. (lat. tacitúrnitas, -átis). Caracteru omuluĭ tăcut.

taciturnitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taciturnitáte (rar) s. f., g.-d. art. taciturnitắții

taciturnitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. — Din fr. taciturnite.