tablagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table
2. –
Tablă2 +
suf. -giu.tablagiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (
de armată sau de poliție).
tablagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tablagíu (ta-bla-) s. m.,
art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)tablagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table
2. —
Tablă2 +
suf. -
giu.