tabinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABINÉT, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. – După
fr. table nette.tabinet (Dicționar de neologisme, 1986)TABINÉT s.n. Numele unui joc de cărți. [Pl.
-te, -turi. / cf. fr.
table nette].
tabinet (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABINÉT s. n. numele unui joc de cărți. (< fr.
table nette)
tabinet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tabinét (-te), s. n. – Un anumit joc de cărți.
Fr. table nette.tabinet (Dicționaru limbii românești, 1939)*tabinét n., pl.
e (fr.
table nette, masă netedă, curățată).
Pop. Un joc de cărțĭ în care ĭeĭ maĭ multe cărțĭ de pe masă dacă punctele lor adunate egalează punctele uneĭ cărțĭ din mîna ta.
tabinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabinét s. n., (partide)
pl. tabinétetabinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABINÉT, (
2)
tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți.
2. Partidă dintr-un astfel de joc. — După
fr. table nette.