tabietliu - explicat in DEX

tabietliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

tabietliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] — Din tc. tabῑatli.