tabes (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din
fr. tabès, lat. tabes.tabes (Dicționar de neologisme, 1986)TÁBES s.n. (
Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mișcării; ataxie locomotorie. [< fr.
tabès, lat.
tabes].
tabes (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÁBES s. n. boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers și prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr.
tabès, lat.
tabes)
tabes (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TÁBES (‹
fr. {i}; {s}
lat. tabes „sfârșeală, epuizare”)
s. n. (
MED.) Stadiu tardiv de neurosifilis caracterizat prin leziuni degenerative ale măduvii spinării, care se manifestă prin: tulburări ale sensibilității profunde, lipsă de coordonare a mișcărilor, puternice dureri viscerale, modificări pupilare, atrofie optică, tulburări trofice, sfincteriene etc.
tabes (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tábes s. n.tabes (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. — Din
fr. tabès, lat. tabes.