tabagic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din
fr. tabagique.tabagic (Dicționar de neologisme, 1986)TABÁGIC, -Ă adj. Cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♦ (și
s.) Intoxicat cu nicotina din tutun. [Cf. fr.
tabagique].
tabagic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABÁGIC, -Ă adj. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ◊ (și s.) intoxicat cu nicotină. (< fr.
tabagique)
tabagic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabágic adj. m.,
pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágicetabagic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. — Din
fr. tabagique.