tașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc. –
Ucr. taška, magh. táska.tașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din
ucr. taška, magh. táska.tașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. –
Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul
mag. táska, pol. taszka, rut.,
rus. slov.
táška (Cihac, II, 403; Miklosich,
Fremdw., 132; REW 8592).
tașcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)táșcă, tăști, s.f. – Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu 1999: 420). Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (T.B. Dăncuș: 2005). – Din germ. Tasche, prin intermediul magh. táska, ucr. táška (Cihac cf. DER).
tașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)táșcă f., pl.
tăștĭ (ung.
táska, buzunar, tașcă, d. vgerm.
tasca, ngerm.
tasche; pol.
taszka, rut.
táška, it.
tasca). Geantă de ținut banĭ, hîrtiĭ de valoare, scrisorĭ ș. a.
tașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)táșcă s. f.,
g.-d. art. tắștii; pl. tắștitașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tașcă f. Mold. Tr.
1. pungă:
iască împistrită cu bumbi; 2. sac:
butilca o puse într’o tașcă a diligenței AL. [Ung. TÁSKA (din nemț.
Tasche)].
tașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. — Din
ucr. taška, magh. táska.