taŭmaturg - explicat in DEX

taumaturg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. Persoană care, în concepția unor religii, ar poseda însușirea de a face minuni; făcător de minuni. – Din fr. thaumaturge.

taumaturg (Dicționar de neologisme, 1986)
TAUMATÚRG s.m. (Liv.) Persoană care pretinde că ar putea face minuni. [Pron. ta-u-. / < fr. thaumaturge, cf. gr. thauma – minune, ergon – lucrare].

taumaturg (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAUMATÚRG s. m. cel care pretinde că poate face minuni. (< fr. thaumaturge)

taŭmaturg (Dicționaru limbii românești, 1939)
*taŭmatúrg m. (vgr. thaumaturgós). Făcător de minunĭ: sfîntu Grigore Taŭmaturgu.

taumaturg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taumatúrg (tau-) s. m., pl. taumatúrgi

taumaturg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taumaturg m. făcător de minuni: St. Grigorie Taumaturgul.

taumaturg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAUMATÚRG, taumaturgi, s. m. (în concepțiile religioase) Persoană având capacitatea de a face miracole (învierea morților, vindecarea prin atingere cu mâinile); făcător de minuni. — Din fr. thaumaturge.