tăvălitură - explicat in DEX

tăvălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.

tăvălitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
tăvălitúră f., pl. ĭ. Lucru tăvălit (prost, murdar, precum: o petică, o tearfă, o haĭnă murdară). Loc pe unde s´a tăvălit o vită ș. a. Rar. Buboĭ la călcîĭ.

tăvălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăvălitúră s. f., g.-d. art. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri

tăvălitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). — Tăvăli + suf. -tură.