tăui - explicat in DEX

tăui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău¹.

tăui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tăuí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tăuiéște, imperf. 3 sg. se tăuiá; conj. prez. 3 să se tăuiáscă

tăui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. — Din tău¹.