tăuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂUȘÍ, tăușesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A ascunde, a tăinui. ♦ A mărturisi strâmb. [
Pr.:
tă-u-] –
Et. nec.tăuși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăușí (a ~) (
reg.)
(tă-u-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăușésc, imperf. 3
sg. tăușeá; conj. prez. 3
să tăușeáscătăuși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂUȘÍ, tăușesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A ascunde, a tăinui, ♦ A mărturisi strâmb. [
Pr.:
tă-u-] —
Et. nec.