tătucuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță.
tătucuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tătucúță (pop.) s. m., g.-d. art. tătucúței/lui tătucúța
tătucuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. — Tătucă + suf. -uță.