tătiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂTÍȚĂ s. m. (
Reg.) Tătic. –
Tată +
suf. -iță.tătiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tătíță (
reg.)
s. m.tătiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂTÍȚĂ s. m. (
Reg.) Tătic. —
Tată +
suf. -
iță.