tătăroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂTĂRÓI,tătăroi, s. m. Augmentativ al lui tătar (1). – Tătar + suf. -oi.
tătăroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tătărói s. m., pl. tătărói, art. tătăróii
tătăroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂTĂRÓI,tătăroi, s. m. Augmentativ al lui tătar (1). — Tătar + suf. -oi.